Localizare mormânt – parcela 6/I, rând 2

Gheorghe URECHEA

1838-1900

George (Gheorghe) Alexandrescu s-a născut în Iași la 16 octombrie 1838 în Iași. Părinții săi, Constantin și Elena Alexandrescu, i-au întreținut dragostea de carte, dându-l la Academia Mihăileană, cea mai înaltă școală din Moldova, unde preda istorie și literatură unchiul său, Vasile Alexandrescu-Urechia, personaj important în lumea instrucției ieșene. A absolvit în 1860 (când și-a adăugat și numele Urechia, aluzie la familia celebrului cronica moldav din vechime) și, obținând, după moda timpului, o bursă în străinătate pentru continuarea studiilor, a plecat spre Torino alături de alți patru tineri, în cadrul unui experiment formativ inițiat de unchiul său, un adept neobosit al curentului neolatin. În capitala sardă a urmat legile la Universita degli studi di Torino, unde s-a remarcat, alături de Romulus Scriban, drept cel mai activ și implicat student român. Despre el avea să noteze Vegezzi-Ruscalla, profesor la Universitate, romanist și influent politician italian, mentorul oficial al grupului de studenți români, impresionat de seriozitatea tânărului ieșean: „étudie avec une attention exemplaire et il réussira à faire de lʼhonneur à sa patrie”. De altfel, de la Vegezzi-Ruscalla avea să învețe George Alexandrescu-Urechia și profesia de „cetățean” implicat civic, atât în cadrul Societății neolatine, cât și în raporturile profesionale; cei doi au și tradus împreună lucrarea lui Al. Papiu Ilarian, Independența constituțională a Transilvaniei, într-o acțiune de propagandă pro-românească.
Tânărul a obținut diploma de doctor în drept la 1864 și, întors în țară, a fost chemat în 1866 la Universitate la catedra de drept constituțional, ca suplinitor la început, apoi ca profesor provizoriu și definitiv. A fost și decan la Facultatea de Drept de la 1874 și până la moartea sa (1900), ba chiar și și prorector, dar a fost repede dat uitării de contemporani. Chiar istoriile studiilor juridice îl ignoră cu totul, începând cu Anuarul jubiliar al Universității din Iași (1911), redactat în parte de colegii săi de la Drept, unde se face descrierea facultății. Mai mult, Gh. Ureche, cum semna în ultima parte a vieții, nume care apare și pe piatra tombală, aproape distrusă, este confundat astăzi cu mai celebrul său unchi, V.A. Urechia, istoric și literat, fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, înmormântat nu la Eternitatea, ci la cimitirul Bellu din București. Mormântul, într-o stare avansată de degradare, se află în parcela 6/1, pe aleea principală și în imediata apropiere a capelei și în vecinătatea mormântului fostului său coleg de la Torino, Romulus Scriban. (Leonidas Rados)

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”