Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 2, loc 22

Aristizza ROMANESCU

1854 - 1918
Actriță

Actrița care a jucat în primul film românesc

 

Alături de Constantin Nottara și Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu este actriţa care a făcut parte din “trioul de aur” al scenei româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
S-a născut la Craiova, în 1854, într-o familie de actori de seamă ai teatrului din Craiova, fiica lui Costache Dimitriad, nepoata lui Teodor Teodorini şi a Mariei Teodorini – celebra cântăreaţă de operă de talie internaţională în secolul al XIX-lea. Avea mătuşă, pe Raluca Stavrescu, o renumită actriţă. În primii ani, Aristizza Romanescu a luat lecţii de actorie de la tatăl său și la 18 ani a debutat în trupa cupletistului I. D. Ionescu la teatrul din Craiova. A interpretat apoi diverse roluri pe scenele teatrelor din Iaşi, în trupa Milo – Demetriad, şi Bucureşti, unde a fost remarcată de scriitorul Ion Ghica, primul director al Teatrului Naţional, care i-a încredinţat rolul principal din tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de Ion Luca Caragiale.
Din 1877 a jucat la Societatea Dramatică, întemeiată de tatăl său. În 1879 obţine o bursă regală la Paris, unde studiază arta dramatică cu profesorul Delaunay, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul şi apoi soţul ei. Întoarsă în ţară, colaborează cu Teatrul Naţional din Bucureşti şi apoi cu cel din Iaşi. Interpretează rolurile „Iulia” din Ovidiu şi „Geta” din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, „Zoe” din O scrisoare pierdută şi „Anca” din Năpasta de I. L. Caragiale, „Julieta” din Romeo şi Julieta, „Desdemona” din Othello de William Shakespeare, „Luiza” din Intrigă şi iubire de Friedrich Schiller, „Regina” din Ruy Blas, „Dona Sol” din Hernani de Victor Hugo etc., alături de parteneri ca Grigore Manolescu, Constantin I. Nottara, Ştefan Iulian.
Constantin I. Nottara nota în “Amintiri”: “Cu voce cristalină şi caldă, cu pronunţia şi articulaţia ei limpede şi lămurită, cu atitudinea ei, aici sfioasă, aici plină de avânt făcea să izbucnească publicul în urlet frenetice. Avea o memorie uimitoare. Învăţa în câteva ore sute de versuri. Repeta la teatru, apoi acasă. Îşi transformase salonul într-o mică scenă, unde, cu toate accesoriile şi cu costumul realiza punerea în scenă, ca la teatru.” Profesor de declamaţie la Conservatorul din Bucureşti, unde a pregătit mari actriţe, precum Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru ş.a. Aristizza Romanescu şi-a anunţat retragerea în anul 1903, fără a oferi nici o explicație. Avea 49 de ani. Renunță l ascenă, dar rămâne activă până în 1914 la Conservator, timp de 20 de ani, împreună cu Nottara, unde a format generaţii întregi de viitori actori, nume ce au scris istoria teatrului românesc prin rolurile intepretate. Dintre elevele ei care i-au devenit colege la scenă, unele au devenit nume de referinţă în teatrul românesc astăzi: Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Olimpia Bârsan, Maria Giurgea, Constanţa Dimitriade. „Aristizza Romanescu nu a fost înzestrată numai cu un mare talent. De la ea până astăzi nici o altă actriţă, oricât de iubită şi apreciată, a teatrului românesc, în cei 30 de ani de carieră, nu a desfăşurat o activitate aşa de imensă prin intensitatea şi varietatea ei.
Aristizza Romanescu a jucat aproape cu egal succes toate genurile de roluri, trecând de la comedia bufă la comedia de salon, de la melodramă la tragedie. A cântat şi vodeviluri, a interpretat teatrul liric, tragedia antică, precum şi teatrul românesc”, afirma Lucia Sturdza-Bulandra. În 1911 – 1912, joacă în primul film românesc, Independenţa României, interpretând rolul unei surori de caritate. Suflet caritabil, Aristizza Romanescu a jucat pro bono pentru a aduna fonduri pentru răniţi, inundaţii, invalizi, pentru Eminescu când era bolnav, pentru Crucea Roşie, pentru tot felul de alte instituţii caritabile şi pentru realizarea bustului lui Bolintineanu. După izbucnirea primului război mondial și ocuprea capitlei, Aristizza Romanescu s-a retras la Iași. Bolnavă şi singură, marea artistp, creatoarea a peste 300 de roluri a intrat în lumea umbrelor pe data de 4 iunie 1918, la Iaşi.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”