Localizare mormânt – parcela 2/IC

Victor PLACE

1818 – 1875
Diplomat. Arheolog. Consul unionist

Francezul căruia îi datorăm Unirea Principatelor

Rareori se poate întâlni o existență mai plină și în același timp mai surprinzătoare precum aceea a fostului consul francez la Iași, Thomas Victor Place. Născut în Franța, acum peste 200 de ani, la Corbeil, pe 18 iulie 1818, dintr-o prosperă familie burgheză, care însă a ajunge falită pe când tânărul Thomas Victor avea 16 ani, în 1834, care-l obligă să-și finanțeze singur studiile. După studii private, a urmat studii secundare la una dintre cele mai bune instituții școlare ale Franței, liceul „Henri IV”, iar apoi studii de drept la Sorbona, la cunoscuta „Ecole de Droit”, unde obține diploma de licență în drept.
La 21 de ani câștigă prin concurs un post de consul în ministerul francez de externe. După un mandat la Madrid, este trimis în Haiti și Santo Domingo, unde stă mai mult timp, pentru ca între 1851 şi 1855, să ocupe funcţia de consul general la Mossoul, în Irakul de astăzi, atunci teritoriu otoman. Aici își descoperă pasiunea pentru antichitatea orientală, respectiv, vechea cultură assyro-babiloniană. Devine un arheolog dedicat, ocupându-se de marele șantier arheologic Khorsabad, unde face săpături sistematice pe un șantier aproape părăsit. Devine astfel unul dintre cei mai competenți assyrologi : realizează chiar o hartă a vechilor culturi mesopotamiene și ne va lăsa postum o lucrare capitală în domeniu, Ninive et l’Assyrie (1876), însoţită de numeroase planşe, desene, fotografii și hărți. Este pentru prima dată de altfel când fotografia este utilizată pe un șantier arheologic. Din păcate mandatul său se termină brusc și destul de nefericit, întrucât încărcătura către Franța cu numeroase artefacte descoperite la Khorasabad se scufundă în apele Eufratului, spre imensa decepție a consulului Place.
În toamna anului 1855, în plin război al Crimeii, Victor Place este numit consul al Franței mai întâi la Galați, apoi din iunie 1856 la Iași, atunci capitala Principatului Moldovei. Foarte posibil că el a avut o misiune specială din parte ministrului de externe, contele Walewski. Fapt este că, în ciuda uzanțelor diplomatice, consulul francez de la Iași se manifestă deschis în favoarea Unirii și întreprinde acțiuni concrete pentru sprijinirea mișcării unioniste din Moldova. Acest fapt îl pune în conflict de altfel atât cu consulul austriac de la Iași, cât și cu propria ierarhie diplomatică.
Chiar și așa, Victor Place este, după câte se pare, cel care organizează acțiunile de demascare a conspirației anti-unioniste condusă de caimacamul Conachi Vogoride, în mai 1857, prin sustragerea din biroul caimacamului a celor 17 scrisori din corespondenţa secretă pe care acesta o purta în acele zile cu Turcia. Astfel demersurile lui Vogoride de a falsifica listele electorale și prin aceasta alegerile pentru Divanul Ad-Hoc al Moldovei sunt făcute publice și alegerile anulate, după celebra întâlnire din insula Osborne între Napoleon III și regina Victoria. De asemenea, consulul francez va fi extrem de activ în acțiunile care vor duce la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, cu toate că Franța îl susținea oficial pe fostul domn, Mihail Sturdza.
După unire, Victor Place va sprijini activitatea noului domn și mai ales va facilita sprijinul Franței pentru noul stat, de la împrumuturi la trimiterea de tineri la studii în Franța ori sosirea unor experți francezi în Principate. Este rechemat din misiune în 1863, după două mandate extrem de fructuoase și de mare importanță pentru istoria României. Vor urma mai multe misiuni consulare: la Adrianopole, în 1862, Calcutta, și din 1870, la New York, unde Victor Place este numit consul general, cu o importantă misiune economică și militară. După numai un an însă este revocat, iar la întoarcere, în contextul complicatelor evenimente politice din Franța acelui timp, să fie acuzat de ilegalități și condamnat. Va fi grațiat, dar lovitura este teribilă, mai cu seamă că în America își pierduse doi fii.
În acest context, grav bolnav, se refugiază cu soția și cei patru copii în Moldova, unde moare la 10 ianuarie 1875, în localitatea Tăngujei (Vaslui), la numai 56 de ani, în mizerie. Este îngropat la Iaşi, inițial, în Cimitirul Catolic din Copou, pentru ca mai apoi să fie reînhumat, în Cimitirul “Eternitatea”. Va fi reabilitat postum și va rămâne în memoria românilor ca o figură luminoasă, un prieten în vremuri grele. (Florea Ioncioaia)

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”