Localizare mormânt – parcela 3/I, rând 5, loc 17

Jules NIŢULESCU

1895 - 1975
Medic. Profesor universitar. Academician.

Medic de front în cele două războaie mondiale

Somitate medicală de talie mondială, Iuliu Nițulescu a trăit experiența celor două războaie mondiale ca medic militar. A fost încorporat în 1914, pe când era student în anul II la facultatea de medicină din Iași, fiind repartizat la Bârlad. După încetarea conflictului, și-a reluat studiile specializându-se în Igienă. Iuliu Nițulescu a fost printre puținii medici din România acelor vremuri care, beneficiind de o bursă Rockefeller, a trăit experiența de a lucra în laboratoarele americane. După mai multe stagii de pregătire la Paris și Londra, Iuliu Nițulescu devine un nume important în medicina internațională, în special datorită cercetărilor sale legate de importanța vitaminelor în menținerea stării de sănătate. A fost invitat să conferențieze în toată lumea. I s-au recunoscut meritele științifice, fiind ales membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale și a numeroase alte societăți științifice din țară și străinătate.
Născut într-o familie de intelectuali, Iuliu Nițulescu și-a făcut studiile primare și liceale la Bârlad, absolvind cu media generală 9,50, fiind Promovat cu laudă. A optat pentru Facultatea de Medicină din Iaşi, al cărei student a devenit în toamna anului 1914. În al doilea an de facultate, a fost încorporat militar, fiind repartizat la spitalul militar ” Zonă interioară” , situat în oraşul Bârlad. Pe durata războiului, în perioadele în care nu era reţinut la spital, a participat la întrunirile cenaclului literar, cunoscut sub denumirea de „Academia bârlădeană”, unde îşi citea creaţiile poetice. După terminarea războiului, tânărul și-a reluat studiile la Facultatea de Medicină din laşi, susţinând examenul de licenţă în anul 1920. A lucrat ca preparator la Laboratorul de Igienă din Iaşi și intern la Clinica de Copii a spitalului ieşean „Sfântul Spiridon”. În 1921 promovează examenul de doctorat în medicină, după care este numit în postul de asistent. Beneficiind de o bursă din partea Fundaţiei Rockefeller, a plecat în SUA, pentru a se specializa în probleme de nutriţie, tuberculoză şi biologie marină. A făcut practică în renumitele laboratoare de la Sunflower Country (statul Mississipi), la ” Sanatoriul Trudeau” din Saranobe Lake (New York) şi în Woodshole (statul Massachusets). După încheierea stagiului de doi ani în SUA, în 1929, a urmat un curs de specializare la Paris şi un alt curs de specializare la Londra.
La Facultatea de Medicină din Iaşi a desfăşurat o amplă activitate didactică: de la stadiul de preparator (1920-1921), la asistent (1921-1924), şef de lucrări (1924- 1930), conferenţiar (1938-1942), profesor şef de catedră la Patologie Generală şi Medicină Experimentală (1942-1947), profesor de fiziopatologie (1948-1965). Din 1950 până în 1963 a condus Institutul de Cercetări Medicale din Iaşi. Ca cercetător a adus contribuţii majore în probleme fundamentale ale medicinei, studiind: etiopatologia pelagrăi; interrelaţiile reflexe viscero-viscerale, nevrozele experimentale şi rolul lor în tulburarea activităţii secretarii şi motorii a stomacului, cordului, rinichilor şi a metabolismului; leziunile cronice degenerative cardiovasculare, produse prin dezechilibru ionic şi tratament corticoid; dezechilibrele alimentare ca factor de risc al cirozelor hepatice; acţiunea stresului în geneza ulceraţiilor gastrice; reactivitatea organismului în cursul administrării antibioticelor ş.a. Lui i se datorează elaborarea conceptului de ” homeostazie patologică”. Pasiunea pentru literatură nu l-a părăsit niciodată. La maturitate nu s-a mai ancorat în creaţii poetice, axându-se mai ales pe traduceri în limba română din operele clasicilor literaturii universale: Baudelaire, Guyau, Heine, Heredia, Krâlov, Puşkin, Regnier ş.a. A tradus în limbile franceză şi engleză poezii de Eminescu şi Şt. O. Iosif. La editura ieşeană ” Junimea” a publicat în traducere romanul “Din băiat de fermă – om de ştiinţă (1974)”, a autorului Elmer Verner McCollum. În 1932, Iuliu Niţulescu a obţinut titulatura de doctor docent, iar în 1938 a fost numit conferenţiar onorific în boli de nutriţie. Tot în acel an a fost raportor din partea României la Congresul Asociaţiei Medicilor Francezi, manifestare care a avut loc în oraşul Marsilia, şi fost ales membru al acestei societăţi de mare prestigiu ştiinţific. Al Doilea Război Mondial i-a adus cea de-a doua includere a sa în rândul personalului sanitar militar, fiind mobilizat la spitalul din Zona 1 din oraşul Roman. La apropierea de Iaşi a liniei frontului a organizat evacuarea Facultăţii de Medicină în Transilvania, la Alba Iulia, în cursul lunii iulie 1944. Se credea că, totuşi, România nu va fi ocupată în întregime de către Uniunea Sovietică. În decursul anilor a publicat în periodice de înaltă specialitate din străinătate şi din ţară: „Comptes Rendus Societe Biologiques”” , Paris (1923 şi 1924); „Marine Biological laboratory” (1929); „The British Journal of Ophtalmology” (1931); „Archives d’Ophtalmologie” , Paris (1936); „Das Deutsche Gesundheitswesen” (1956); „Bulletin de l’Office International d’Hygiene (1938). Iuliu Nițulescu a desfășurat și o amplă activitate publicistică în cotidienele „Cronica” – laşi; ” Flacăra Iaşului” ; ” Iaşul literar” , „Viaţa studenţească” ; „Contemporanul” ; ” Scântea Tineretului”. A fost autor al mai multor cursuri: Curs elementar de nutriţie (1932); Curs elementar de dialectică (1932); Curs de patologie generală’ (1932); Curs de nutriţie (1934); Curs de biometrie şi statistică vitală (1940); Curs de fiziopatologie. La radio Iaşi şi la postul naţional a ţinut un număr însemnat de conferinţe pe teme medicale, axate pe aspecte de prevenire a unor afecţiuni cauzate de nutriţie defectuoasă, recomandând o serie de tratamente extraspitaliceşti. În plan medical s-a impus ca o autoritate incontestabilă în combaterea pelagrăi şi a rolului vitaminelor în menţinerea stării de sănătate a populaţiei. A fost invitat să susţină comunicări pe teme medicale în cadrul unor congrese internaţionale din Argentina (Buenos Aires, 1959), Belgia (Bruxelles, 1956), Bulgaria (Sofia, 1960), Cehoslovacia (Praga, 1963 şi 1969), Elveţia (Bassel, 1964), Franţa (Marsilia, 1938; Paris, 1957), Germania (Hamburg, 1966; Munchen, 1971), Polonia (Poznan, 1959), Suedia (Stockholm, 1986), SUA (Boston, 1929) şi Ungaria (Budapesta, 1965). A făcut parte dintr-o delegaţie a Academiei Române care a vizitat Praga şi Bratislava, în iulie-august 1958, şi dintr-o delegaţie a Ministerului Învăţământului care a fost în Marea Britanie (Londra, Cambridge şi Oxford) în perioada 10-23 februarie 1966. A fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii de Fiziologie şi Istoria Medicinei, al Asociaţiei Medicilor de Limbă Franceză şi al Societăţii de Medicină Comparată din Paris. A încetat din viaţă la Iaşi, în data de 23 aprilie 1975, şi a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea”.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”