Localizare mormânt – parcela 22/I, rând 1, loc 5

Florica MUSICESCU

1887 - 1969
Pianistă. Profesor universitar.

“Doamna de fier” a școlii românești de pian

Florica Musicescu, fiica compozitorului Gavriil Musicescu este fondatoarea școlii românești de pian. Pianista și-a educat elevii după principii pedagogice riguroase și severe: “…ceea ce urmarim noi este ca, din notațiile mai mult sau mai puțin minuțioase ale compozitorului, să putem reda gândirea muzicală, esența a ceea ce dorea să comunice un compozitor; așa că traducerea în sunete, viața pe care o vom reda semnelor, este de esența artei muzicale”. Și, vorbind despre importanța cultivării lecturii la prima vedere, “Domnișoara Musicescu” adăuga: “Credeți că un actor ar putea să pună un coleg să-i citească rolul lui Hamlet, din cauza ca el citește anevoie?”. Dintre celebrii săi elevi îi amintim pe Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore, Mîndru Katz.
Florica Musicescu a studiat pianul, mai întâi cu Margareta Sion şi Aspasia Sion-Burada, apoi, la Leipzig, cu Robert Teichmüller. Din 1921, a predat pianul câteva decenii la Academia Regală de Muzică din București, devenită, după al II-lea Război Mondial, Conservatorul de Muzică din București, în ciuda faptului că nu avea nici o diplomă de studii.
Cu desăvârşitul ei har pedagogic şi cu fermitatea care îi adusese porecla „Doamna de fier”, Florica Musicescu a ştiut să modeleze un talent rar, dublat de modestie, o mare dragoste de muncă, dorinţa de perfecţiune şi o mână care, la 12 ani, putea acoperi un interval de 12 clape. Şi-a format o doctrină proprie, bazată pe principiile şcolii lui Rudolf Maria Breithaupt, aşa-numita metodă a „braţului care conduce”, impusă pentru prima dată în România de Constanţa Erbiceanu, metoda cântatului la pian cu un aparat mare „ca şi când am cânta cu un singur deget mare, din încheietura umărului şi până în vârfurile degetelor”, după cum afirma ea. După crearea Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti, a participat la aproape toate examenele şi şedinţele catedrei de pian, impunându-şi întotdeauna punctul de vedere.
Despre rostul pedagogului, Florica Musicescu afirma: “Esential este să-l înveți pe pianist cum să studieze, nu cum să cânte perfect”. Sau despre interpretul ideal: “Muzica fiind prin excelență un mijloc de exprimare a sentimentelor umane, de redare a vieții, spiritul rafinat al interpretului, personalitatea lui artistică trebuie să se impună în redarea specificului creației unui compozitor, al unei epoci. În cazul în care interpretul este lipsit de cultură, mesajul artistic, chiar dacă este prezentat perfect, va rămâne neconvingător, va părea convențional și inutil”.
„Domnişoara Musicescu” este considerată unul dintre fondatorii şcolii pianistice din România, iar numărul elevilor ei a căror faimă a depăşit graniţele României este considerabil: Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe sau Shulamith Shapira, Mîndru Katz, Maria Fotino.
Florica Musicescu este mama celebrilor scriitori Ionel și Păstorel Teodoreanu.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”