Localizare mormânt – parcela 4/I, rând 4, loc 6

Ioan-Mire MELIK

1840 - 1889
Matematician. Expert în balistică. Profesor universitar.

Junimistul expert în balistică

Inginer, matematician, educator și membru al Junimii, I.M. Melik s-a născut la București, în familia armenilor Arakel și Maria Melik. A studiat la București, la Colegiul Sf. Sava, după care a plecat la Paris, unde, după o ezitare în legătură cu Facultatea de Medicină, s-a înscris la École des Mines, pe care a absolvit-o în 1864. A lucrat o perioadă în Franța, după care a ajuns în Moldova, însărcinat cu inspecția minelor. Din 1865 a predat matematica la Facultatea de Științe a Universității din Iași, pe care a slujit-o până la dispariția sa.
Cursul de aritmetică a lui Melik din anul 1867 a fost foarte apreciat, fiind retipărit de zece ori (în total). Au urmat și alte cursuri introductive (scrise și publicate), dintre care se pot menționa, “Despre moneta română” (1868); „Elemente de geometrie” (1869) – zece retipăriri; „Elemente de topografie”, (1879), patru retipăriri.
Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință Recreații Științifice, considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste Gazeta Matematică.
Apropiindu-se de Titu Maiorescu și de Junimea, Melik a fondat în Iași, împreună cu liderul grupării, o faimoasă școală de elită, Institutul Academic, pe care a condus-o cu strictețe o vreme și la care predau dascăli reprezentativi ai urbei, în majoritate profesori la proaspăt înființata Universitate. Printre primii absolvenți ai Institutului Academic s-a numărat și A.D. Xenopol, cel dintâi bacalaureat ieșean (1867). De altfel, interesele unor universitari la Institutul Academic a făcut obiectul unui scandal în anii 1870, opunându-l pe rectorul Petre Suciu, un ardelean intransigent, junimiștilor Șt. Vârgolici, N. Quintescu și I.M. Melik.
Cu toate că a menținut relații bune cu Titu Maiorescu, care îi aprecia precizia, eficiența și simțul practic, cel din urmă a răbufnit împotriva cumularzilor și a ceea ce el numea „spiritului materialist de la Junimea”. Printre apropiații vizați era și I. M. Melik, care ezita să renunțe la o parte dintre pozițiile pe care le cumula, nelăsând tinerilor prea multe șanse de promovare și îngreunând politica de cadre a liderului Junimii.
I.M. Melik a sfârșit tragic, înainte de vreme, pe 29 ianuarie 1889. Poetul Anton Naum a decris astfel evenimentul: „L-am pierdut pe bietul Melik în decurs a șapte zile, în ciuda sănătății sale de până atunci”.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”