Localizare mormânt - parcela 22/I, rând 22, loc 11

Constantin MEISSNER

1854 -1942
Pedagog. Demnitar. Academician.

Fiul cel mai mic al soților Josef și Anna Magdalena Meissner, o familie cu origini germane stabilită la Iași, în 1851, Constantin MEISSNER (n. 26 mai 1854, Iași – m. 19 septembrie 1942, Iași) a fost cunoscut ca profesor, pedagog și om politic ieșean cu o prodigioasă activitate. El continuă o activitate de familie. Părinții săi, fondaseră un institut privat în capitala Principatului Moldovei unde se preda franceză și germană la Iași, care funcționează până în 1891.

După studii secundare private, la Institutul Academic, tânărul Meissner urmează cursurile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1870-1871), pe care le continuă la Viena (1871-1874) și Berlin (1874-1876), cu studii de drept și economie. Întors în țară, este profesor secundar de germană o vreme la Liceul Național și la Liceul Militar (1878-1891), apoi profesor de pedagogie și director la Școala Normală din Iași (1879-1913). Între 1895 și 1900 precum și între 1910-1912 este secretar general Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, unde s-a ocupat mai ales de școlile sătești.

Reformator și organizator al învățământului românesc, a avut nu doar o vastă contribuție ca legislator al învățământului, mai ales în ce privește legislația secundară, ci și ca pedagog, profesor, director de școală normală. Ca educator și pedagog a fost preocupat de educația păturilor sărace. Inflențat de pedagogia germană, subliniază importanța unei educații armonioase. Contribuţiile sale la organizarea învăţământului primar şi normal-primar, la îmbunătăţirea tratamentului şi reeducării copiilor părăsiţi şi cu probleme de comportament fiind general recunoscute.

A publicat singur sau în colaborare manuale și lucrări de popularizare: Prima carte de cetire și scriere (1889, în colab.); Prima carte pentru studiul limbii germane (1899, în colab.); Psihologie (1905); Educaţia şi viaţa socială (1906); Copii cu rele porniri şi şcoalele de îndreptare (1909); Pe marginea Codului penal în legătură cu problema minorilor culpabili (1933).

Pentru aceste merite a fost ales membru onorar al Academiei Române în 1934.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”