Localizare mormânt – parcela 15/I, rând 5, loc 4

Garabet IBRĂILEANU

(1871 - 1936)
critic și istoric literar. scriitor.profesor universitar.

Primul critic literar specializat

Revista Viaţa Românească” a apărut la Iași în 1906 și a reunit în paginile sale, de-a lungul a peste 100 de ani de existență cei mai importanți scriitori și intelectuali români. Apariția sa a fost întreruptă doar de cele două războaie mondiale. Motorul revistei înființată de Constantin Stere și Paul Bujor a fost Garabet Ibrăileanu, care dădea și direcția revistei. Revista era deschisă atât scriitorilor, cât și savanților – se publică poezie și proză, studii, cronici științifice, pedagogice și artistice. Articolul program din primul număr al revistei, intitulat Către cetitori”, subliniază: „Atunci, luând parte la viaţa culturală tot poporul românesc, adevăratul popor românesc, vom putea avea o cultură naţională, dând în armonia culturii europene răsunetul sufletului nostru.”  În primii ani, în paginile sale semnează Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Eugen Lovinescu, Alexndru Philippide, Ion Minulescu, Elena Farago, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Artur Stavri, D. Anghel, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş etc. După încheierea primului război mondial revista reapare în 1920. Printre semnatari, Otilia Cazimir,Mihai Codreanu, Lucian Blaga, George Coşbuc, Al. O Teodoreanu ș.a. Între anii 1930 şi 1940, Viaţa Românească apare la Bucureşti şi este tipărită în Atelierele „Adevărul” de pe str. Constantin Mille. Vechiul grup al revistei, de la Iaşi, continuă să fie prezent în paginile acesteia, cu Mihail Sadoveanu, care începe cu…Târg moldovenesc din 1890”, G. Topârceanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Jean Bart, Radu Rosetti. În aceşti ani începe să publice la revistă şi George Călinescu. În 1936 dispar, pe rând, G. Ibrăileanu şi C. Stere, acesta din urmă fiind autorul unui necrolog de nouă rânduri, dedicat celui dintâi. Garabet Ibrăileanu se odihnește la cimitirului „Eternitatea”. Alături de el, la masa umbrelor se află mai mulți foști colegi din redacția Vieții Românești – Otilia Cazimir, George Topârceanu, Mihai Codreanu, George Lesnea. Sunt scriitori pe care îi cunoaștem din manualele de limba română, de o viață întreagă. 

Garabet Ibrăileanu s-a născut la Tg. Frumos, într-o familie de negustori armeni. Și-a făcut studiile primare și gimnzile la Tg. Frumos, Roman, Bârlad. La 16 ani, devine orfan de ambii părinți. Examenul de bacalaureat îl susţine în Iaşi, în anul 1889, după care se înscrie la Facultatea de Filosofie, Istorie şi Literatură, unde i-a fost profesor istoricul Alexandru D. Xenopol. Pentru a putea să se întreţină pe durata studiilor universitare, în luna octombrie a anului 1891 a concurat pentru o bursă la Şcoala Normală Superioară din Iaşi, frecventând în paralel şi cursurile universitare.

La 24 de ani, Garabet Ibr[ileanu era în posesia a două diplome de studii, datorită cărora a obţinut postul de profesor suplinitor la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi însă la scurt timp numirea i-a fost retrasă, fiind acuzat că avea idei socialiste. Un timp lucrează cu Alexandru Philippide la elaborarea Dicţionarului Limbii Române. În septembrie 1900 devine profesor la Liceului Internat „Constantin Negruzzi” din Iaşi, pentru catedra de Limba română iar din 1908 devine profesor suplinitor la universitatea ieșeană. După ce își susține teza de doctorat, în 1912, Garabet Ibrăileanu este numit profesor titular la Facultatea de Litere.

Înzestrat cu talent și cu o inteligenţă excepţională, Garabet Ibrăileanu începe să publice încă de pe vremea studenției, devenind colaborator permanent al revistelor „Critica Socială” „Evenimentul Literar” „Lumea Nouă”, „Munca”. Articolele sale precum: Lupta de clasă şi chestia românismului în Transilvania, Ce este statul, Naţionalismul, Literatura şi ştiinţa, Răscoalele ţărăneşti, Arta socialistă şi subsemnatul, etc. vădeau îmbrățișarea doctrinei socialiste. În 1906, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, Garabet Ibrăileanu a fondat revista literară de orientare poporanistă „Viaţa Românească”.

La finele Primului Război Mondial, în anul 1918, a scos la laşi ziarul „Momentul” , care după 50 de numere a fost suprimat de cenzură. În 1919, din iniţiativa lui Garabet Ibrăileanu, a apărut revista săptămânală Jnsemnări Literare” ai cărei redactori au fost Mihail Sadoveanu şi George Topârceanu. S-a dovedit a fi cel mai prolific critic literar din ţara noastră, publicând lucrări extrem de importante – Spiritul critic în cultura românească (1909), Scriitori şi curente (1909), Note şi impresii (1920), Scriitori români şi străini (1926), Studii literare (1930). Un larg ecou în epocă au făcut eseurile sale Literatura şi societatea şi Creaţie şi analiză. Este autor al romanului psihologic „Adela”.

În 1933, „Fundaţia regală pentru literatură şi artă” i-a acordat premiul naţional pentru proză. În timpul vieţii nu a fost ales membru al Academiei Române, ci i s-a acordat titlul de membru post-mortem în data de 28 octombrie 1948, după 12 ani de la trecerea sa în nefiinţă. La etatea de 65 de ani, la Bucureşti, în seara zilei de 11 martie a încetat din viaţă. Conform dorinţei sale, nu a fost înmormântat, ci incinerat.

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”