Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 7, loc 2

Nicolae GANE

 (1838 - 1916)
Scriitor. Om politic. Primar al orașului Iași

Studii primare la Fălticeni, după care a urmat Pensionul Francez din Iaşi al lui Louis Jourdan. A ocupat de-a lungul anilor mai multe posturi în magistratură şi în administraţie: judecător la Tribunalul din Suceava (1857), membru al Curţii de Întărituri Iaşi, prefect de Suceava (1863), apoi de Dorohoi. În 1864 trece la Curtea de Apel din Focşani, de unde se transferă, în 1865, la instituţia similară din Iaşi. Prefect de Iaşi la 1870 (ulterior, şi în 1901), între 1872 şi 1911 a fost, de cinci ori, primar al Iaşilor, ani în care se introduc în acest oraş pavajul drumurilor, iluminatul cu gaz şi se inaugurează noua sală a Teatrului Naţional (1896).

Intră în politică, fiind membru al Junimii, după care aderă la Partidul Naţional Liberal al lui I.C. Brătianu, fiind în 1888 ministru al Domeniilor, deputat în toate legislaturile sub guvernările liberale, iar în timpul guvernării junimiste, la 1898, va fi ales preşedinte al Senatului. A debutat în 1867, sub auspiciile Junimii, la revista „Convorbiri literare”, unde până la 1886 publică versuri, schiţe şi nuvele. Îşi reia colaborările, din 1906, la „Viaţa românească” cu articole, traduceri, discursuri colaborând în presa vremii la „Revista idealistă”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Vocea adevărului” etc.

Volumul intitulat Poezii apare în 1873 la Iaşi, în acelaşi an cu nuvela istorică Domniţa Ruxandra şi cu o culegere de nuvele şi poezii, Încercări. Dimensiunea esenţială a lui Nicolae Gane este însă aceea de povestitor, prezentă în nuvele: Santa, Ura din copilărie, Privighitoarea Socolei, Aliuţă, Ciubucul logofătului Manole Buhuş, Astronomul şi doftorul, Petrea Dascălul. În afara volumelor de Novele, I-II, 1880, bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzleţe, 1901; Păcate mărturisite, 1904; Spice, 1909. Unele pagini sunt evocări memorialiste: Amintiri din timpurile Unirei, Din Junimea, Cum am început a scrie, O baie în 160 Marea de Nord, O serbare şcolară, Zile trăite. Traduce Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, prefaţa traducătorului, Iaşi, 1906. Membru corespondent (23 martie 1882) al Academiei Române, membru titular (1 aprilie 1908) cu un discurs de excepţie închinat lui B.P. Hasdeu. În 1912 era preşedinte al secţiei literare a Academiei, iar între 26 mai 1912 şi 25 mai 1913 este vicepreşedinte al înaltului for.

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”