Localizare mormânt – parcela 7/I, rând 7, loc 3

Aron DENSUŞIANU

1837 - 1900
istoric literar, poet și folclorist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române

Fratele istoricului și mitografului Nicolae Densușianu (autorul unei fantaste lucrări, Dacia Preistorica), Aron Densușianu s-a născut ca Aron Pop, în 1837, la Densuș, Hunedoara, dintr-o familie cu origini vechi nobiliare. A fost unul dintre profesorii de origine ardeleană care au participat la începuturile Universității din Iași, chiar dacă nu în generația fondatorilor. A predat literatura limba latină și literatura română la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene și de asemenea a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1877. A murit pe 2 septembrie 1900, la Iași. Cunoscut ca un aprig susținător al latinismului lingvistic, este cunoscut despre autorul unei dintre primele sinteze istoriei literaturii și limbii românești: Istoria limbii și literaturii române, Tipografia Națională, Iași, 1885. A manifestat atitudini politice naționaliste și a fost un profesor respectat. Este tatăl lui Ovid și al Elenei Densușianu-Pușcariu.
Cunoscut în epocă mai ales ca poet, iar astăzi ca lingvist și folclorist român, fiul său, Ovid Densușianu (29 dec. 1873 Făgăraș – 9 iunie 1938, București) a fost profesor universitar la Universitatea din București și membru al Academiei Române. După studiile liceale, apoi și cele universitare la Iași, unde tatăl său, Aron Densușianu, era unul profesor al Universității. După o licență în litere la Iași (în 1892, cu „magna cum laude”), Ovid Densușianu s-a specializat la Paris (la cunoscuta deja École Pratique des Hautes Études, între 1894-1896, unde obține titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu și un glosar), sub îndrumarea profesorului Gaston Paris, și la Universitatea din Berlin, unde și-a trecut și doctoratul, cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d’Anion” von Jean Maillart.
După ce a încercat fără izbândă să ocupe o catedră universitară la Iași, a reușit acest lucru la Universitatea din București, unde a fost numit profesor suplinitor în 1897 (la catedra de istoria limbii și literaturii române) și profesor titular la 1901 (la catedra de filologie romanică). Publică de timpuriu atât lucrări academice, de lingvistică română și comparată, cât și versuri. Editor al unei dintre primele publicații savante din spațiul românesc, buletinul „Studii de filologie română” (1898) și unul dintre fondatorii Societății de Filologie din București (1905), întemeiază Institutul de Filologie și Folclor (în 1913). Este ales membru al Academiei Române (1918) și al mai multor instituții academice europene. Este autorul primei sinteze academice de istoria limbii române: Histoire de la langue Roumaine – Istoria limbii române (2 volume, Histoire de la langue roumaine – Les origines (1901), si Histoire de la langue roumaine – Le XVIème siècle (1938). De asemenea, alături de I.-A. Candrea publică Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A – putea).
Editor al unor publicații literare de prestigiu în epocă, precum  Viața nouă (1905-1925) și Grai și suflet (1923-1938), Ovid Densușianu este cunoscut și ca poet. Versurile sale de factură simbolistă au fost publicate sub pseudonimul Ervin.
Deși inițial părea că era destinată unei cariere artistice, Elena Densușianu-Pușcariu (3 martie 1875, Făgăraș – 1966, Iași), fiica lui Aron și sora lui Ovid, a urmat o carieră diferită de a celorlalți membri ai familiei Densușianu. Într-un domeniu rezervat bărbaților până atunci, a făcut o carieră remarcabilă ca medic, oftalmolog, profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Iași, fiind prima femeie medic din România și prima femeie profesor universitar în acest domeniu și poate chiar prima din lume.
După cursuri secundare și universitare la Iași încheiate cu un doctorat în medicină (1899), întreprinde un stagiu de specializare la Paris. În 1920 este numită Șef al Clinicii de Oftalmologie și profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. Căsătorită cu Emil Pușcariu, profesor de histologie la aceeași facultate, a manifestat într-o anumită măsură și aplicații pentru domenii artistice, artist plastic și scriitoare.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”