Localizare mormânt „Eternitatea” – parcela 11/I, rând 3, loc 1-5

Matilda CUGLER-PONI

 (1851 – 1931)
Poetă

Poetesa de pension, soția chimistului Petru Poni

În casa de pe strada Mihail Kogălniceanu, astăzi Muzeul Poni-Cernătescu, Matilda Cugler-Poni patrona un salon de lectură în care scriitorii “Junimii” își citeau citeau cele mai recente creații. Ion Eminescu, Ion Creangă, Miron Pompiliu, Ioan Slavici și mulți alții erau adesea invitați la ceai de fermecătoarea gazdă, ea însăși membră a Societății Culturale “Junimea” și poetesă. Vara întâlnirile aveau loc în foișorul din grădină. Matilda Cugler-Poni se situează, alături de Veronica Micle, printre cele mai cunoscute scriitoare în literatura noastră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o precursoare a lirismului feminin. Poeziile sale sunt sentimentale, cu mireasmă de romanţă duioasă. Matilda Cugler-Poni mai scris schiţe, povestiri şi teatru.

Matilda Cugler-Poni s-a născut în familia arhitectului austriac Carol von Cugler, stabilit la Iaşi şi devenit cetăţean român şi a Matildei (născută Hefner). Tănâra a beneficit de o solidă educație de factură clasică. Vorbea fluent germana, franceza și italiana. La doar 16 ani, Matilda Cugler a debutat în revista “Convorbiri literare”, revista Societății „Junimea”. Tânăra frecventa prelecțiunile cenaclului, prilej cu care l-a cunoscut și pe primul său soț, filologul Vasile Burlă, membru important al „Junimii”. Mariajul nu a rezistat și peste patru ani, în 1876, Matilda Cugler s-a recăsătorit cu un alt junimist, chimistul Petru Poni, cu care va avea trei copii. Primul volum, intitulat „Poesii” îi apare în 1874 și reunește mai multe creații cu caracter liric în care motivul iubirii neîmplinite este dominant. În 1881 publică prima piesă de teatru, „Un tutor”, care este bine primită de critici.

Comedia de situaţii se desfăşoară în scene vioaie, în care apar personaje bine conturate şi nuanţate psihologic. Cuplurile clasice de îndrăgostiţi stăpân-stăpână şi servitor-servitoare schimbă replici care au naturaleţe şi aplomb. În 1884, Matilda Cugler-Poni debutează în proză cu povestirea “Cand vrea omul”, în revista „Tribuna” din Sibiu. În același an apare și volumul „Fata stolerului” care reunește povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginaşe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriaşi mărunţi, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârşitor, ca şi tendinţa moralizatoare.

În 1885, un nou volum de povestiri „Sfăntul Nicolae” vede lumina tiparului. Matilda Cugler-Poni publică până la vărsta de 71 de ani în peste 35 de reviste literare precum „Familia”, „Columna lui Traian”, „Literatorul” şi „Viaţa românească”. Intră în lumea umbrelor în octombrie 1931, la Iași. O parte dintre obiectele personale ale poetei sunt expuse în Muzeul „Poni-Cernătescu” în camera „Matilda Cugler-Poni”.

Poezii, Iaşi, 1874;
Un tutor, Oradea, 1881;
Fata stolerului, Sibiu, 1884;
Sfântul Nicolae, Sibiu, 1885;
Povestiri adevărate, Bucureşti;
Poezii, Bucureşti, 1927;
Scrieri alese, îngrijită şi prefaţă de Ion Nuţă, Iaşi, 1971.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”