Localizare mormânt – parcela 1/I, rând 10, loc 4

Mihai CODREANU

(1876 –1957)
Poet. Dramaturg. Avocat.

Părintele sonetului

Considerat părintele sonetului românesc, Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestând de tânăr interes pentru literatură. A urmat cursurile Facultății de Drept susţinând în anul 1900 licenţa cu teza ȚPuterea părintească în dreptul roman şi românȚ. În paralel cu studiile juridice, audiază cursuri de filosofie şi de filologie română, şi apoi, între anii 1897 şi 1899, frecventează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”.

Între anii 1914 şi 1938 ocupă funcția de profesor la Catedra de Dicţie, citire expresivă, critică, psihologie teatrală şi scenică a Conservatorului ieşean, al cărui director (1932) şi rector (1933-1939) va fi numit. Din 1919 până în 1923 este director al Teatrului Naţional din Iaşi, urmându-i în funcţie lui Mihail Sadoveanu și ulterior, între 1924 şi 1928, inspector general al teatrelor. Debutează ca poet la 15 ani, în 1891, în revista bucureșteană „Lumea ilustrată” cu un Sonet şi o Glossa. Primele două volume de versuri originale – Diafane(1901) şi Din când în când (1903), înmănunchează specii diferite – meditaţia, glosa, elegia, pastelul, serenada, sonetul. S-a impus mai ales ca sonetist, specie ilustrată şi în volumele: „Statui”(Iaşi, 1914), „Cântecul deşertăciunii”(Iaşi, 1921), „Turnul de fildeş”(Bucureşti, 1929), „Statui. Sonete şi evadări din sonet”(Bucureşti, 1939), „Sonete”, postfaţă de Al. O. Teodoreanu, (Bucureşti, 1957).

Între 1891 şi 1957 colaborează cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări, comentarii la un mare număr de periodice, între care „Noutatea”, „Evenimentul”, „Viaţa literară şi artistică”, „Viaţa românească”, „Mişcarea”, „Însemnări ieşene” şi „Revista Fundaţiilor Regale”, semnând cu iniţiale şi cu pseudonimele Cain, Cod, Codreanu-Cain, Don Sallust, Prib şi Pribeag etc. Din 1937 va fi codirector la „Însemnări ieşene”, alături de M. Sadoveanu şi Gr. T. Popa. Mihai Codreanu este recunoscut ca un poet important. Pentru valoarea operei sale obţine mai multe distincţii, între care Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare din Franţa (1929), Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, Premiul Direcţiei Generale a Teatrelor (1919), Marele Premiu Naţional de Poezie (1925). 99 dintre sonetele sale sunt traduse în limbile franceză, maghiară şi rusă. Din 1942 este membru corespondent al Academiei Române. S-a stins din viață la 81 de ani în locuința sa, “Vila Sonet”, care funcționează în prezent ca muzeu.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”