Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 5, loc 7

Ioan CARAGIANI

1841 - 1921
Folclorist și traducător român, de origine macedo-română. Specialist în limba și literatura elenă. Membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor

Aromânul care înveselea ședințele Junimii

Aromân de origine, Ioan Caragiani s-a născut în 1841 în localitatea Avdela din Grecia de azi, pe atunci Imperiul Otoman. După studiile secundare, unde l-a avut drept profesor și pe Apostol Mărgărit, celebrul militant aromân sprijinit de București, s-a înscris la Facultatea Filosofică a Universității din Atena, trecându-și licența în filologie. A venit apoi în România, a intrat în cercul junimiștilor și a fost numit în 1866 suplinitor, apoi profesor de limba și literatura elină la Universitatea din Iași, o vreme chiar decan al Facultății de Litere. A avut o ascensiune peste propriile așteptări, fiind desemnat membru al Academiei Române încă de la înființarea selectei societăți. A dat unele traduceri din autorii greci, îndeosebi din Homer, dar a publicat și studii despre romanitatea sud-dunăreană, folosindu-se prea accentuat de indicii din toponimia și onomastica zonei, lucru pentru care a și fost criticat.
Potrivit descrierii făcute de Teohari Antonescu, Caragiani era un ins scund, îndesat, de-a dreptul burtos, cu fața roșie ca sfecla, cu mustăți răsucite în jos, cu ochi șireți, un ins jovial, care râdea el primul la glumele sale, bun la suflet și pus pe păcăleli. Responsabil cu umorul la Junimea, îi plăcea nespus să facă spirite pe seama filosofilor. Filologul aromân le povestea tuturor aventurile sale din Macedonia, unde, în călătoriile sale de documentare, făcuse clandestin fotografii printr-o gaură a vestonului, încercând să scape de vigilența turcilor, care l-au și întemnițat o vreme, bănuindu-l de spionaj. Același Teohari Antonescu se distra teribil la auzul teoriei decanului Caragiani, pe care acesta o destăinuia colegilor la o bere, potrivit căreia numele divinităților au fost la origine numele unor popoare dispărute iar Homer nu ar fi fost grec, ci celt și ar fi scris nu în greacă, ci în celtică. (Leonidas Rados)

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”