Localizare mormânt – parcela 2/I, rând 7, loc 6

Theodor BURADA

(1839 – 1923)
Folclorist. Etnograf. Muzicolog.

Muzicologul care a descoperit civilizația Cucuteni

 

Drept, Muzicologie, Etnografie, Folclor – sunt doar câteva domenii pe care Teodor Burada le-a studiat și cercetat cu temeinicie. A scris nenumărate studii bine documentate, abordând subiecte în premieră. Dar cele mai importante descoperiri le-a făcut într-un domeniu absolut surprinzător – Istoria. Ca un veritabil vânător de comori, Teodor Burada a fost primul intelectual care a descoperit civilizația Cucuteni, realizând că artefactele descoperite de muncitorii unei cariere de piatră din satul Cucuteni sunt de fapt relicvele unei civilizații preistorice și au o valoare inestimabilă. Tot Teodor Burada a descoperit manuscrisul „Cartea științei muzicii” al lui Dimitrie Cantemir, demult pierdut, într-un anticariat din Istanbul. Astfel, Burada a fost primul muzicolog care a analizat această prețioasă lucrare, precum și compozițiile lui Cantemir incluse în ea.

Născut într-o familie veche boierească, Teodor Burada și-a făcut primele studii în casa părintească, așa cum se obișnuia în acele timpuri având profesori iluştri precum V.A. Urechia şi Grigore Cobălcescu, viitori membri ai Academiei Române. A urmat cursurile Academiei Mihăileane şi ale Facultatății de Drept a Universităţii din Iaşi. A studiat vioara cu Alexandru Flechtenmacher, unul dintre fondatorii educației muzicale din țările române și s-a dovedit un foarte bun interpret de la o vârstă fragedă. Pleacă mai târziu la Paris unde studiază în continuare Dreptul și se înscrie la Conservatorul din Paris, fiind primul român din Moldova care a avut acces la această prestigioasă instituție.Revenit în țară, ocupă funcții în magistratură la Roman, Galați, Focșani și Iași. Însă marea sa pasiune rămânea muzica și era dornic să formeze tinerii artiști români pentru a îmbogăți cultura românească. Astfel, în 1877 a fost numit profesor de teorie şi solfegiu la Conservatorul din Iaşi. Cele dintâi cercetări pe care Burada le întreprinde sunt muzicale şi folclorice. A publicat studii de istoria muzicii şi a teatrului, în care a inclus şi teatrul popular Istoria teatrului în Moldova, vol. I-II (1915, 1922). Interesându-se de muzica populară, a ajuns să se ocupe şi de alte laturi ale folclorului românesc. A cules bocete şi le-a studiat în cadrul ceremonialului de înmormântare la români, urmărit pe zone geografice, fiind printre primii care au subliniat valoarea bocetului ca specie. A subliniat folosirea unor cântece populare în contextul unor obiceiuri la români. Teodor Burada a realizat zeci de studii folcloristice și etnografice pe diverse teme, fiind un deschizător de drumuri în acest domeniu deosebit de important pentru patrimoniul cultural românesc. O călătorie în Dobrogea (1880) este prima cercetare folclorică de tip monografic realizată în acest spațiu care analizează toate speciile populare în versuri în cadrul istorico-geografic al regiunii, fiind și cea mai amplă lucrare a lui Burada în acest domeniu. Pe folclorist nu l-a preocupat în primul rând valoarea literară a materialului cules, ci mai degrabă vechimea lui, iar alteori noutatea tematică. În căutare de urme istorice din trecut, îşi începe în 1882, peregrinările la românii din Peninsula Balcanică şi Asia Mică. Studiile făcute cu acest prilej conţin numeroase consideraţii de ordin geografic, istoric, etnografic, folcloric, precum şi poezii, melodii populare şi texte dialectale (Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia, Poezii populare adunate în Macedonia etc.). În timpul acestei pelegrinări a descoperit o melodie, Cantemir Oglu, interpretată de lăutarii turci. Ca un veritabil detectiv, caută informații suplimentare și descoperă într-un anticariat de la Istambul manuscrisul Cartea Științei Muzicii”, scris de Dimitrie Cantemir. Teodor Burada este de altfel, primul român care cercetează această lucrare valoroasă pierdută. La 1911, într-unul dintre studiile sale, Theodor Burada nota că a găsit într-un catalog de la Biblioteca Națională din Paris pomenită o a doua lucrare muzicală a lui Cantemir, Introducere în muzica turcească scrisă în limba moldovenească, redactată cândva între 1711 și 1720. Conștient de faptul că aceasta era în mod sigur prima lucrare muzicologică scrisă vreodată în limba română, a pornit în căutarea ei. În catalogul respectiv era menționat faptul că lucrarea se găsește în Astrahan. Burada înaintează o cerere către consulul rusesc la Iași pentru a interveni la Ministerul afacerilor străine din Petersburg. Dar a primit răspuns că o asemenea lucrare nu există. Drept urmare, muzicologul nostru pleacă la Odessa, Constantinopol, Chișinău și în Brusa la diverși cărturari și cercetători, dar nu l-a putut găsi, deși a căutat neîntrerupt mai bine de 15 ani. Însă Burada s-a stins fără să își împlinească această dorință. Manuscrisul nu a mai fost găsit niciodată până acum, cercetătorii speculând că lucrarea a fost pierdută pentru totdeauna în urma unui naufragiu.

Teodor Burada este autorul a numeroase lucrări de muzicologie şi istoriografie muzicală, precum: Conservatorul de Muzică din Iaşi, 1875; Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Iaşi, 1876; Ziarele de muzică, ; Cronica muzicală a oraşului Iaşi, 1780/ 1860, 1888; Cercetări asupra Conservatorului Filarmonic-Dramatic din Iaşi, 1836/1838, 1888; Istoria teatrului în Moldova, Iaşi, Institutul Arte Grafice N.V. Ştefaniu, 1915. A colaborat la publicaţii prestigioase ( Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Românul, Arhiva etc.) şi a făcut parte din numeroase societăţi culturale, printre care Junimea (1878), Societatea Amicii artelor (1886), Societatea Ştiinţifică şi Literară din Iaşi, pe care o va conduce.

Povestea descoperirii artefactelor de la Cucuteni implică întâmplarea, la fel ca în cazul manuscrisului pierdut al lui Dimitrie Cantemir. În 1884, Burada se afla în căutarea unei vechi biserici din Cotnari despre care se spunea că este ctitoria lui Ștefan cel Mare. Stând de vorbă cu oamenii din zonă, află că pe dealul Cetățuia de pe moșia Cucuteni au ieșit la iveală niște cioburi care par a fi foarte vechi, scoase la suprafață ca urmare a săpăturilor efectuate la o carieră de piatră. Vizitează locul, realizează importanța relicvelor și face eforturi pentru a opri exploatarea carierei și protejarea zonei. Așa s-a inițiat prima săpătură arheologică care avea să scoată la iveală o sumedenie de mărturii ale culturii preistorice Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr. Ulterior, la Congresul al X-lea de Arheologie de la Paris din 1889, a fost făcută cunoscută întregii lumi interesanta descoperire, dar și eforturile oamenilor de cultură ieșeni Teodor Burada, Nicolae Beldiceanu și naturalistul Grigore Buțureanu, care au făcut posibil acest eveniment important pentru studiul preistoriei europene. Drept urmare, o echipă de arheologi germani îndrumați de profesorul Hubert Schmidt au ajuns în Moldova în 1892 și au început să sape în mod constant, începând astfel o nouă epocă în arheologia din spațiul românesc. Pentru a-și fructifica această realizare, Burada realizează și el, pe cont propriu, un studiu arheologic, Antichităţile de la Cucuteni în 1901, publicat în numărul XII al revistei Arhiva Societății Științifice și Literare din Iași, informând astfel publicul larg. Teodor Burada a fost ales membru corespondent al Academiei Române din 25 martie 1887. S-a stins din viață la Iași în 1923, lăsând în urma sa o prețioasă operă de cercetare și câteva descoperiri cu adevărat remarcabile. Alături de Teodor Burada se odihnesc și părinții săi.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”