Localizare mormânt – parcela 22/I, rând 2

Petru BOGDAN

(1873 – 1944)
Chimist. Profesor universitar. Academician.

Povestea unui volum memorial

Petru Bogdan a fost unul dintre iluştrii profesori ai Universităţii din Iaşi, rector al aşezământului, între decembrie 1926-1932, şi fondator al disciplinei chimie fizică. Între 1906 şi 1940 a onorat catedra universitară, creând discipoli de prestigiu, publicând manuale, cursuri şi tratate, făcându-şi un crez din datoria de a sluji cetatea, termen inspirat ales de editori, profesorul Gelu Bourceanu și fiica Elenei Bogdan, Tereza Culianu-Petrescu. Membru marcant al Academiei Române, prestigiul său va ajunge curând la o relevanţă internaţională, cercetările şi experimentele ieşene ale profesorului Bogdan fiind publicate în reviste internaţionale de chimie. Ieşind la pensie în 1940, aura sa de bun organizator nu a rămas fără ecou. S-a ocupat mai mereu de destinele contabile ale unor prestigioase reviste ieșene, a fost adminstratorul căminului stundeţesc şi unul dintre universitarii apreciaţi de studenţi pentru spiritul său împăciutor și „un permanent ocrotitor al celor timizi și a celor descurajați”. Este solicitat să preia destinele Fundaţiilor Regale din Iaşi, instituţie pe care, la scurt timp, se vede nevoit să o evacueze în bune condiţii. Episodul refugiului i-a fost fatal, la Mediaş, în noaptea de 28 martie, epuizat de munca depusă, se stinge. Soţia sa, la scurtă vreme, a obţinut permisiunea să îşi reînhumeze soţul la Iaşi.

În 2018, Editura Polirom a lansat volumul memorial “Savantul, profesorul, cetatea”, ediţie îngrijită şi note de Tereza Culianu-Petrescu şi Gelu Bourceanu, care marchează deopotrivă o dublă omagiere, a profesorului Petru Bogdan şi a fiicei acestuia, Elena Bogdan, autoarea volumului memorial.

Povestea acestei cărţi începe în anii 1971-1972, când fiica lui Petru Bogdan, profesoara Elena Bogdan (1907-2000) a început să scrie la manuscrisul unei evocări a tatălui. Plecarea fiului ei în Italia, istoricul Ioan-Petru Culianu, care ulterior este condamnat de autorităţile comuniste în contumacie, a pus familia în faţa anchetelor şi instigărilor Securităţii. Astfel încât, casa familiei este supusă percheziţiilor şi rechiziţiilor unor documente rămase de la fiul plecat. În acest context, Elena Bogdan, care s-a temut pentru arhiva familiei, se gândeşte să salveze o parte dintre documentele şi cărţile rămase de la tatăl ei, depunând la Biblioteca Academiei din Iaşi un mic fond. Aflând că acest fond de arhivă „a ars”, indignată, încearcă să identifice o altă soartă restului arhivei rămase, distribuind-o la mai multe instituţii din Iaşi. Şansa a făcut ca o donaţie consistentă să fie alocată Arhivelor Statului, în 1974, Elena Bogdan alegând să lase instituţiei inclusiv manucrisul volumului de faţă. O încercare de a-l publica a fost făcută în 1972, însă editura Junimea din Iaşi a considerat că evocarea unui personaj important al Universităţii din Iaşi, dar care a funcţionat într-o perioadă a regalităţii, era inoportună. În vederea publicării, înţelegând rigorile ideologice, Elena Bogdan a inserat în manuscris câteva paseje în acord cu ideologia vremii, pasaje pe care în volumul de faţă editorii le-au eliminat pentru a o „elibera pe autoare de umilinţa autocenzurii la se supuse din pietatea filială”.

Volumul prezintă amintiri extrem de prețioase despre viața în Iașul primei jumătăți a secolului al XX-lea, familia Bogdan locuind în casele din curtea Bisericii Barnoschi, iar după 1926 în str Atanasie nr. 13, astăzi în spatele Universității de Medicină, în familie fiind crescuți șase copii și o fată din prima căsătorie a profesorului. Elena Bogdan a fost singura care i-a urmat cariera tatălui, fiind la rându-i profesor de chimie la Universitatea ieșeană. Amintirile-evocare ale sale prezintă cu precădere frânturi din viața de familie, sfera de relaționare a tatălui, aspecte din viața universitară în care acesta a fost implicat, multe detalii tehnice, legate de producția științifică a profesorului. Paginile emoționante din volum sunt cele legate de universul casnic, mai ales perioada copilăriei, unde sunt descrise secvențe extrem de reușite. Pentru istoriografia Universității din Iași volumul se constituie într-o premieră. Este descris, pentru prima oară după știința mea, un profesor în intimitățile de zi cu zi, atât cele familiale cât și cele profesionale. Sunt detalii concludente asupra statului unui univeristar, dar și amintiri extrem de prețioase despre o geografie simbolică a Iașului până la cel de al doilea război mondial. În încheiere, o felicitam pe domana Tereza Culianu-Petrescu, care a reușit să își vadă realizată această datorie de suflet, editatea amintirilor mamei sale, volum care a aruncă atâtea lumini asupra Iașului universitar și asupra vieții de familie a unui intelectual interbelic. (Cătălin Botoșineanu)

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”