Localizare mormânt – parcela 1/IC, rând 16, loc 2  

Agatha BÂRSESCU

(1857 - 1939)
Actriţă. Profesor Universitar.

Angajată pe viață la Burgtheater din Viena

 

A jucat pe marile scene ale lumii. A impresionat până la lacrimi regi, aristocrați, oameni obișnuiți. Ropotele de aplauze au urmarit-o pretutindeni. Despre Agatha Bârsescu s-a spus că este cea mai mare tragediană din istoria teatrului  românesc.

Fiica unui ofiţer, comandantul garnizoanei de la Râmnicu-Vâlcea a studiat la un pension din Sibiu şi apoi la Viena, la școala maici “Ursulien Kloster”. Agatha Bârsescu a revenit în ţară pentru a urma cursurile “Conservatorului de artă dramatică” din Bucureşti, timp în care a jucat primele sale roluri la Teatrul Național (fetiţa din comedia “Pe malul gârlei”). S-a reîntors la Viena, unde a luat ore de canto şi de germană, iar în anul 1881 a înceoput cursurile Conservatorului din Viena. După absolvire, a semnat angajamente cu teatrele “Deutsches Theater” din Berlin şi “Burgtheater” din Viena. Agtha Bârsescu a debutat pe 22 noiembrie 1883, la doar 17 ani, pe scena Teatrului Curţii Imperiale din Viena, în rolul Hero.

Cronicile vremii o prezentau ca pe un mare talent. “Aicea e un talent puternic şi real care trebuie reţinut bine, căci este un noroc găsit pentru Burgtheterul nostru din ce în ce mai sărăcit de talente. Domnişoara Bârsescu aparţine deci Burgtheaterului.” Acesta a fost primul mare succes al Agathei. Au urmat multe altele, într-o carieră de mai bine de o jumătate de secol. A fost distribuită în roluri principale ca, „Ofelia” din Hamlet, „Desdemona” din Othello, „Margareta” din Faust, „Isabella” din Judecătorul din Zalameea etc., în piese de autori clasici, precum Shakespeare, Goethe, Calderon de la Barca ş.a.

Succesul imens obţinut pe scena reputatului teatru vienez, i-a adus un contract pe viaţă, iar ca o recunoaştere oficială a meritelor sale deosebite, i s-a acordat, prin decret imperial, titlul de Actriţă a Curţii Imperiale. „Acolo, am cunoscut adevăratele succese ce le poate visa o artistă. În urma debutului în Hero – aveam şaptesprezece ani atunci – am fost angajată la Burgtheater şi timp de şapte ani, vienezii mi-au răsplătit munca, cu dragostea şi entuziasmul lor. Îmi aduc aminte de splendidele seri, când întreaga elită şi însuşi împăratul Frantz Josef veneau la Burgtheater să mă vadă în rolurile mele preferate: Sapho, Medeea, Mary-Stuart. Natural, că primirea caldă ce mi se făcea a fost un puternic imbold de a munci şi persevera”, a povestit Agatha Bârsescu într-un interviu acordat în 1931.

Au urmat o serie de turnee, întreprinse între anii 1883 – 1890, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. Înzestrată cu un temperament puternic, originală în conceperea rolurilor şi impresionantă în trăirea lor, Agatha Bârsescu şi-a valorificat însuşirile de tragediană, realizând creaţii cu patos romantic.

În 1925 revine definitiv în România, stabilindu-se la Iaşi, unde timp de aproape 15 ani predă la Conservatorul de Artă Dramatică; din când în când apărea pe scena Teatrului Naţional în rolurile care o consacraseră. „Mă simt bine fiindcă sunt între ai mei. Şi apoi moldovenii, cu obişnuita lor fire primitoare, mi-au întins braţele cu drag. Dar fericirea mea e când mă aflu printre elevi la Conservator şi când văd că munca mea nu e zadarnică. Mi-e drag rolul de profesoară şi îndrumătoare a viitorilor reprezentanţi ai clasicismului. Şi dacă mai am o dorinţă, e aceea de a revedea Viena. Viena tinereţii mele!”, a mai spus Agatha Bârsescu, în același interviu. Actrița a murit în anul 1939 şi este înmormântată în cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pe piatra ei funerară stă scris: „Aici odihneşte geniala tragediană, Agatha Bârsescu, gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârșire în țară și străinătate.”

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”