Localizare mormânt – parcela 21/I, rând 1, loc 10

Emanoil BARDASARE

(1850 - 1935)
Pictor. Profesor universitar.

Profesorul pictorilor Octav Băncilă și Tonitza

La granița dintre secolul al XIX-lea și al XX-lea, Gheorghe și Emanoil Panaiteanu Bardasare, unchi și nepot pregăteau străluciți viitori pictori la Școala de Belle Arte din Iași: Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă, Ludovic Bassarab, Nicole Tonitza. Nu au fost doar profesori cu har, ci și pictori de mare talent, a căror operă a fost apreciată de criticii de artă. Emanoil Bardasare a pictat peisaje, scene de gen sentimental-anecdotice, portrete și schițe de compoziție.

Nepot al pictorului Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, a urmat studii la Școala de Belle Arte din Iași, profesor fiindu-i unchiul său. În anul 1866 este trimis la studii la Berlin, ca bursier al prințului Carol I. Revine din Germania după doi ani, publicând litografii la Iași. În perioada 1871-1875, Emanoil Bardasare studiază la Academia de Arte Frumoase din München (Germania) cu profesorul G. Schiller. După terminarea studiilor, este numit profesor suplinitor la catedra de desen de la Liceul Național din Iași. Printre pictorii care i-au fost elevi pot fi menționați Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nutzi Acontz, Ștefan Șoldănescu etc.

A fost membru al Societății Cultura Artelor Frumoase din Iași (1881) și director al Pinacotecii timp de 10 ani, în perioada 1901-1911. Lucrările sale, dintre care amintim Hanul Trei Sarmale, Hora de la Țuțora pot fi admirate la Muzeul Național de Artă al României din București. Tablourile lui Emanoil Bardasare redau împrejurimile Iașului și alte priveliști moldovene. În memoria pictorului a fost ridicat un bust în Parcul Copou din Iași. În volumul „Figuri ieșene”, Ioan Dafinoiu i-a realizat un frumos portret: „Activitatea lui ca profesor nu poate fi trecută cu vederea, când lui i se datorește, în primul rând, o serie întreagă de absolvenți, din cari mulți din ei au devenit artiști de seama. El nu a profitat să se Ianseze prin operile lui care sunt, cu desăvârșire superioare din toate punctele de vedere tuturor acelora cari caută să se impună nu prin talent, ci prin reclamele de tot felul și prin lingușiri, pe lângă puternicii zilei.

Dacă acest maistru al artei ar fi avut dezvoltat cât de puțin simțul acelei realități cum o înțeleg mare parte dintre oameni, ca să parvie, de bună seamă, cu puternicul seu talent cu care este înzestrat, și prin munca-i uriașă ce a desfășurat-o, ar fi devenit de notorietate publică, iar nu admirat și respectat numai de un cerc restrâns, și ar fi făcut milioane de și-ar fi mercantilizat opera, iar nu să fie astăzi, ca atâția alții, un simplu pensionar al Statului. Pinacoteca din Iași se mândrește cu un mare număr de 26 de opere de ale artistului”.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”