Localizare mormânt – parcel 22/I, rând 4, loc 1

Leon BALIFF

1892 –1967
Medic psihiatru. Profesor universitar.

Creatorul școlii moderne de psihitrie de la Iași

Leon Ballif provine dintr-o familie de origine franceză şi s-a născut în 1892 în judeţul Vaslui; dezvoltarea sa străbate în mod caracteristic perioadele evenimentelor din Primul Război Mondial, relaţiile sociale interbelice şi apoi ceea ce a urmat în perioadele de schimbare în raportul autoritar al societăţii noastre. Absolvent al Liceului Naţional Iaşi, şi-a făcut studiile la Facultatea de Medicină, pe care o absolvă în 1918.
A fost intern şi extern al Spitalelor Sf. Spiridon din 1914 până în 1919 şi devine apoi medic secundar în serviciile medicale ale acestor spitale până în anul 1922. Totodată a devenit prin concurs asistent la Laboratorul de Fiziologie Medicală devenind şef de lucrări definitiv la acest laborator din anul 1921 până în 1928.

Profilul şi opţiunea medicală şi clinică s-a făcut prin devenirea lui Leon Ballif ca medic secundar la Spitalul de boli mintale şi nervoase „Socola” începând cu 1922; în continuare a funcţionat ca şef de lucrări definitiv în Clinica Neuropsihiatrie din Iaşi. Formaţia clinică, gândirea sa analitică susţinută de un amplu orizont de informaţie au putut fi probate prin prezentările şi cursurile susţinute cu o deosebită măiestrie, prin calitatea avută de conferenţiar de semiologie medicală (din 1930), iar în final prin deţinerea şi conducerea Catedrei de Psihiatrie din Iaşi, în 1933, la raportul deosebit de elogios întocmit de C.I. Parhon. Însuşirea şi instruirea ca bază de analiză, observaţia şi experienşa în fiziologia medicală au dovedit o probitate analitică şi de examinare clinică pentru exerciţiul de atentă observaţie şi cercetare semiologică a patologiei umane generale.

Leon Ballif face parte din generaţia personalităţilor noastre de excepţie care au fundamentat direcţiile moderne şi banale ale psihopatologiei clinice experimentale şi relaţionale, ale neurofiziologiei şi ale cercetărilor biologice şi terapeutice, ale endocrinologiei şi ale relaţiilor sale sistemice bio-medicale şi a celor de cronogeneză sau de patologie a vârstelor, din care se proiectează şi în perspectiva prezentului problematica mereu mai complexă a prevenirii şi asistenţei stării de sănătate a vieţii şi societăţii noastre.
Formarea unor contacte şi directa comunicare cu centre ştiinţifice, universitare şi medicale din lume şi îndeosebi din Europa, au dat impuls unor direcţii şi perspective de promovare a stării generale de asistenţă a populaţiei noastre, având contribuţii performante în unele discipline biomedicale la progresele moderne. Climatul de receptivitate şi disciplină medicală cu posibile mari depăşiri sau ordonate de noi perspective, oferă dimensiunea ce poate marca personalitatea de model şi referinţe în care se pot regăsi sursele, vocaţiile, dar şi împlinirile lui Leon Ballif.

În continuarea studiilor sale, în care de la început se fixează în cercetarea bolilor mentale şi nervoase, perfectează cunoştinţele sale de fiziologice medicală, iar apoi pentru studiul fiziologiei nervoase prin bursa acordată de Fundaţia Rockefeller în Anglia, la Oxford şi Cambridge, sub conducerea unor personalităţi cunoscute de mare prestigiu ştiinţific, cum au fost Sherrington, Langley şi Douglas. Numirea lui C.I. Parhon prin concursul din 6 noiembrie 1912 la conducerea catedrei de „Boale mintale şi nervoase” de la Facultatea de Medicină din Iaşi devine, de fapt, însemnul Şcolii de Psihiatrie de la Socola. În acest climat de mari personalităţi s-a afirmat Leon Ballif, care s-a format, colaborat şi a condus cercetarea, asistenţa şi învăţământul de psihiatrie. Imediat instalării lui C.I. Parhon la „Socola” se poate constata în numerele Revistei Medico-Chirugicale din Iaşi o impresionantă succesiune de lucrări publicate, constituind contribuţii teoretice, lucrări de patologie experimentală şi cercetări clinice care ilustrează o efervescenţă a activităţii medicale şi ştiinţifice din spital. Originalitatea creativă de exigentă şi riguroasă cercetare fundamentală a progreselor biologiei moderne a difuzat spre noi direcţii ale psiho-endocrino- şi neuropatologiei, la interferenţe şi colaborări cuprinse într-o amplă cazuistică de studii şi cercetări medicale.

Rezultatele acestei activităţi cu distinse şi bine cunoscute valori confirmate prin academii, congrese şi publicaţii din toată lumea ştiinţifică au făcut să asistăm, la 9 noiembrie 1919, la înfiinţarea Societăţii de Neurologie, Psihiatrie şi Psihologie sub conducerea şi iniţiativa lui C. I. Parhon. Societatea ştiinţifică astfel înfiinţată a organizat între 1920-1939 un număr de 18 congrese naţionale care au avut loc în oraşele şi centrele universitare din întreaga ţară. Buletinul Societăţii, redactat în limba franceză, a apărut cu regularitate până la ultima sa ediţie în 1946. Redacţia acestui buletin a funcţionat la Spitalul „Socola”, iar funcţia de secretar general i-a fost încredinţată lui Leon Ballif, care ulterior a avut şi calitatea de preşedinte.

Leon Ballif a continuat să conducă aceste relaţii de colaborare şi cercetare, de menţinere şi dezvoltare ale Buletinului Societăţii de Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie. A făcut parte din conducerea Spitalului „Socola”, ca medic primar director al acestui spital, din anul 1928 până în 1951. Autoritatea ştiinţifică a lui Leon Ballif s-a distins prin spiritul sobru şi generos de deschidere către informarea şi cercetarea noului în medicină, ceea ce a îndreptăţit alegerea sa ca preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi în repetate rânduri, în 1933, 1935, 1937 şi apoi în 1939. Astfel, o veritabilă şcoală de psihiatrie s-a putut edifica numai prin ascendentul unor personalităţi creative, ce au cultivat cu stima şi ţinuta lor colaboratorii lor valoroşi, cu o generozitate ce l-a ajutat şi susţinut moral şi material în afirmarea şi ascensiunea lui medicală şi ştiinţifică. Este bine cunoscută asigurarea medicală şi materială ce a fost acordată la generaţii de studenţii, interni sau secundari care s-au format în serviciile Spitalului Socola, din care, prin sprijinul şi îndrumarea lui Leon Ballif, au promovat apoi în evoluţia lor medicală sau ştiinţifică şi în învăţământul universitar.

Opera lui Leon Ballif rămâne, cu siguranţă, un model de referinţă, de atitudine şi conduită faţă de bolnavi şi colaboratorii săi prin fermele sale convingeri umane şi civice. Opera şi contribuţia sa cuprinde şi ampla dimensiune a cercetărilor biomedicale în patologia clinică şi experimentală a psihiatriei, neurologiei, endocrinologiei, studii şi cercetări de malarioterapie, cercetări de fiziologie şi neurofiziologie, de igienă mentală şi prevenţie a bolilor psihice, înfiinţarea şi extinderea unor secţii şi servicii de psihiatrie, participări la Congrese medicale din ţară şi în străinătate. Are deosebitul merit de a asigura şi dezvolta Buletinul de Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie sub îngrijirea şi funcţionarea sa la „Socola”. Astfel, contribuţia lui Leon Ballif poate exemplifica multiple referinţe semnificative pentru starea de sănătate a timpului şi mişcarea bolnavilor cu mereu necesara asigurare a formelor de asistenţă psihiatrică. Iată, de exemplu, cum este cercetată morbiditatea prin boli psihice, în lucrarea „Mişcarea bolnavilor în spitalul Socola în perioada 1925”, din care reţinem analiza a 488 bolnavi internaţi în spital pentru prima dată în următoarea configuraţie: demenţa precoce 18% cazuri, epilepsiile 10% şi urmează în limite apropiate psihozele pelagroase 9,5%, P.G.P. 9%, confuzia mentală 9%, encefalita letargică cu aceeaşi limită (9%) şi apoi urmează în descreştere statistică, debilitate mentală, melancolie, demenţele senile, psihozele maniaco-depresive. Această cercetare prin criteriile clinico-etiopatologice exprimă evident potenţialul şi riscul morbidităţii prin carenţe nutritive, toxice şi infecţioase.
Pelagra şi psihozele pelagroase sunt cercetate de Leon Ballif în numeroase lucrări în 1926, 1928, 1932 (Bul. Soc. Neurol. Psih.) cu cercetări şi contribuţii până în 1947 şi cu prilejul unor rapoarte şi intervenţii de asistenţă medico-socială psihiatrică. Leon Ballif a fost reprezentantul unei şcoli medicale de psihiatrie şi în această calitate a susţinut la Primul Congres Internaţional de Igienă Mentală de la Washington (1930) un raport intitulat „Igiena mentală în România”, cu intervenţii repetate şi consemnate în volumul publicat cu această împrejurare. Leon Ballif a instituit şi educat obiectivitatea ştiinţifică şi evaluarea critică a cercetării ce aparţin informaţiilor şi progresului medical. A colaborat cu personalităţi de prestigiu ca C. Bacaloglu, M. Balan, I. Bălteanu, M. Ciucă, C. I. Parhon, G. Tudoranu, Zoe Caraman, Marie Briese, ca şi cu foarte numeroşi colaboratori care l-au onorat sub îndrumarea lui la studiile şi cercetările medicale sau la îndrumarea unor teze de doctorat. Cu aceste câteva opinii, apare pentru noi vocaţia permanentă a profesorului Leon Ballif pentru dezvoltarea şcolii de psihiatrie de la „Socola” şi promovarea ei în relaţiile medicale ale lumii noastre contemporane. (V. Chiriţă – articol preluat din volumul “Ctitorii prestigiului – 125 de ani de învățământ medical superior la Iași”)

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”