Localizare mormânt – parcela 21/I, loc 23-24

Petre ANDREI

(1891 - 1940)
Sociolog. Profesor universitar. Om politic. Academician.

Un mare sociolog cu un destin tragic

Petre Andrei s-a născut la Brăila, locul unde a urmat cursurile primare şi secundare, ultimele la Liceul  „Nicolae Bălcescu”. Începând cu anul 1910, se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Trei ani mai târziu, finalizează într-un mod strălucit studiile universitare și, la recomandarea profesorilor săi, sociologul Dimitrie Gusti și filozoful Ion Petrovici, Petre Andrei își continuă pregătirea universitară prin studii doctorale. Deşi terminată încă din anul 1916, de abia la încheierea războiului, în 1919, Petre Andrei reușește să-și susţină dizertația doctorală, Sociologia Valorii, sub conducerea lui D. Gusti. Întârzierea a fost datorată conflagraţiei mondiale şi de înscrierea sa ca voluntar, cu toate că, orfan de tată și singur susținător al familiei, acesta avea dreptul să fie scutit. Participă la luptele din trecătorile Carpaților, încleștările din vara anului 1917 de la OituzSlănic și Valea Cașinului, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” și „Crucea de război cu bare”. În perioada războiului, a întreținut o bogată corespondență cu profesorul I. Petrovici, cel care îi va susține viitoarea carieră academică.Redeschiderea Universității din Iași a făcut ca destinul lui Petre Andrei să capete un nou contur.

Din martie 1919, acesta a fost numit docent al Facultăţii de Litere şi Filozofie, ţinând cursuri libere apreciate de colegi şi de către studenţi. Odată cu transferul lui D. Gusti la Universitatea din Bucureşti, a apărut posibilitatea ca locul vacant să fie ocupat de tânărul docent. O practică mai veche la Universitatea din Iaşi, aceea a tutelării de către aşezământul din Bucureşti, s-a dovedit a fi însă potrivnică tânărului P. Andrei. Un candidat validat de către opozanţii venirii sale, G. Aslan, este numit la catedra vacantă. Timp de doi ani de zile, profesorul şi mentorul lui P. Andrei, profesorul de filozofie Ion Petrovici, la care s-au raliat şi alţi membri prestigioşi ai facultăţii, au contestat numirea lui G. Aslan şi i-au contestat acestuia meritele ştiinţifice. Asfel că, începând cu anul 1922, după invalidarea numirii acestuia din urmă, P. Andrei este numit profesor titular la catedra de sociologie, disciplină pe care o va ilustra într-un mod strălucit. „Cazul” Petre Andrei a marcat, totodată, şi începutul unei noi epoci pentru Universitatea din capitala Moldovei, la catedrele vacante fiind chemaţi tineri candidaţi, legaţi de Iaşi, în acest fel refuzându-se ambulantismul unor profesori şi patronarea numirilor de către Universitatea din Bucureşti. S-a remarcat ca unul dintre profesorii cei mai vocali care s-au împotrivit agitaţiilor antisemite ale studenţilor şi un adversar al mişcărilor politice extremiste, lucru care i-a atras ostilitatea făţişă a Mişcării legionare.      

Petre Andrei s-a dovedit militant activ şi în viaţa politică. Democrat convins, nu a ales partidul mentorului său, profesorul Ion Petrovici, care era în perioada primului deceniu interbelic liderul local al Partidului Poporului. A intrat, în schimb, în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc. În mai multe rânduri deputat, apoi, membru al guvernelor naţional ţărăniste, în perioada dictaturii regale, 1938-1940, Petre Andrei a asumat sarcinile de ministru al Educației Naționale. În timpul guvernării legionare, în timpul unei perchiziţii la domiciul său din Iaşi, de teama de a nu fi arestat, Petre Andrei s-a sinucis. Gestul, cumva, fusese premeditat, în contextul în care, lucid, Petre Andrei lăsase scrisori în care îşi motiva decizia soţiei şi celor patru copii.

Lucrărilele savantului Petre Andrei au fost redescoperite după anii 70 ai secolului al XX-lea, fiind considerat unul dintre fondatorii disciplinei sociologice în spaţiul românesc. În anul 1991, Academia Română l-a ales membru post-mortem. (Cătălin Botoşineanu)

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”