Localizare mormânt – parcela 14/I, rând 1-3, loc 1-4

Vasile ADAMACHI

(1817-1892)
Om politic. Filantrop.

Marele filantrop al vechii capitale a Moldovei

“Om politic și mare filantrop român, Vasile Adamachi a rămas în memoria publică pentru că a lăsat prin testament Academiei Române o avere fabuloasă care să servească dezvoltării unei elite intelectuale prin acordarea unor burse de studii și premii științifice. Preocupat de arheologie, istorie, biologie și dezvoltarea agriculturii, Vasile Adamachi a donat Universității ieșene moșia din Copou, administrată astăzi de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, vasta sa bibliotecă precum și alte bunuri. La moartea filantropului, matematicianul Nicolae Culianu, rector al universității ieșene afirma: „Fie ca exemplul nobilului donator să aibă tot răsunetul în societatea română spre deşteptarea simţămintelor generoase ale luminaţilor patrioţi ai ţării”.

Fiu al negustorului Ioan Adamachi, Vasile Adamachi a studiat acasă cu meditatori străini, învăţând limbile franceză şi germană. Mai târziu devine licențiat al Facultății de Drept a universității ieșene. În 1836, pe când avea când avea doar 19 ani intră slujbaș în cancelaria Divanului Domnesc și, trecând prin toate rangurile (amploiat), clucer, comis, spătar şi având pregătire juridică,ajunge după câțiva ani prezident al Eforiei capitalei Iaşi, funcţie echivalentă cu cea de primar.

Călătoria în Europa începând cu anul 1862, îi deschide noi perspective. Studiază la Paris Științele și se întoarce acasă cu dorinţa înfiinţării la Iaşi a unei Şcoli Politehnice după modelul celei de la Zurich, Elveția. Mare latifundiar, posesor al mai multor moșii în Moldova, aplică noi tehnici agricole și se preocupă, de susținerea eduicației publice. Donează Primărie casa părintească pentru a servi ca sediu Școlii din Beilic, aflată la începutul străzii Elena Doamna. Vasile Adamchi se implică activ în viața politică. Membru al Partidului Liberal, a fost ales senator de două ori. A participat la acţiuni culturale, la examenele şcolare ca delegat al Universităţii, ducând o viaţă austeră între cărţile bogatei sale biblioteci.

Trecând în neființă, la 8 martie 1892, îşi lăsa prin testament averea Academiei Române, în valore de 2.180.000 lei, sumă considerabilă, compusă din efecte, bonuri şi acţiuni bancare, casa cu etaj din Copou și două moşii (Roşiori-Suceava şi Călimaneşti-Tutova). Via de la Copou, biblioteca cu vreo 714 cărţi şi ”tot ce aparţine ştiinţei” a închinat-o Universităţii ieşene. Vasile Adamachi dorea ca din veniturile anuale, produse de donaţie, Academia să acorde premii pentru scrieri de valoare şi burse tinerilor care se dedicau ştiinţelor exacte „pentru a servi la înfiinţarea şi perfecţionarea fabricilor şi a industriei naţionale”, executor testamentar fiind avocatul Alexandru Teodoreanu (bunicul lui Ionel) al cărui fiu mai mic, Alexadru, îi era fin.

Astfel, Fundaţia „Vasile Adamachi”, înfiinţată de Academie a acordat, până în 1914, 58 de burse la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, 37 la Facultatea de Medicină, 81 la Şcoala de Poduri şi Şosele (Politehnica) din Bucureşti şi 55 burse în străinătate, beneficiarii devenind profesori eminenţi. Totodată a atribuit 75 de premii pentru lucrări literare şi ştiinţifice, a asigurat tipărirea unor lucrări importante, susţinând şi Revista „Vasile Adamachi”, apărută între anii 1910 şi 1949. Ajuta, de asemenea, şcoala primară deschisă în casa donatorului, cât şi şcoala agricolă de la Moara Grecilor, Vaslui, acordând burse fiilor de ţărani.

Recunoscătoare, Academia a realizat la Eternitate monumentul înalt de 7 metri cu cripta osemintelor ca o capelă, proiectată de arhitectul Rupolo din Veneţia, construcţia executând-o arhitecţii G. Scolari şi G. Buzzini.

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”